Ce am aflat despre vaccinul asta nou COVID 19, cat de sigur este?

Exista 4 tipuri mari de vaccinuri:

1) Pe baza de virus mort sau atenuat.

-se ia virusul, se creste pe culturi de celule, se purifica, virusul este omorat, se injecteaza in organism.

2) Pe baza de proteina virala.

-poate sa fie si numai pe baza de o bucata mica din proteina virala.
-se numeste "subunit vaccine".
-gena pentru proteina virala se cloneaza intr-un plasmid
-plasmidul se introduce in celule
-se produce proteina virala
-proteina se purifica si se injecteaza

3) Pe baza de cod genetic

-poate sa fie pe baza de ADN sau pe baza de ARN mesager
-gena pentru proteina virala este introdusa in organism, organismul produce proteina virala

4) Pe baza de vector viral

-se foloseste un alt virus pe post de vector
-gena pentru proteina virala se cloneaza direct in virusul folosit ca vector
-virusul infecteaza celula umana si produce proteina virala de interes

Fiecare dintre metodele de mai sus au avantajele si dezavantajele lor.

Cât de sigur este vaccinul anti-Covid?

Medicul şi publicistul Vlad Mixich a realizat un interviu cu profesoara Katalin Kariko, unul dintre cei doi cercetători care au descoperit tehnologia ARN-ului mesager pe care se bazează vaccinul anti COVID-19.

Ea explică de ce trebuie să avem încredere în noul vaccin şi de când a început de fapt tehnologia să fie folosită în studiile clinice. Mai jos redăm convorbirea cu profesoara Katalin Kariko.

“M-am tot gândit ce cadou să vă fac de Sărbători. Şi, iată-l mai jos.

Profesoara Katalin Kariko este unul dintre cei doi cercetători care au descoperit tehnologia ARN-ului mesager pe care se bazează vaccinul anti COVID-19 care, de astăzi, este utilizat şi în România. Tot mai mulţi din comunitatea ştiinţifică afirmă că ea, alături de colegul ei Drew Weissman, merită cu vârf şi îndesat un premiu Nobel.

Am iniţiat o corespondenţă cu dânsa (insistă să se semneze simplu: Kati) şi, printre altele, am rugat-o să răspundă la câteva dintre cele mai frecvente dubii pe care le văd ridicate la noi, în România.

Astăzi, postez primul său răspuns la întrebarea de ce ar trebui să avem încredere în ei, în cercetători, şi într-un vaccin atât de rapid aprobat. Săptămâna viitoare voi posta următoarele două părţi din această corespondenţă: una plină de explicaţii ştiinţifice, cealaltă mai personală. Sper să vă placă.

Aşadar, de ce să avem încredere? Ce răspunde Kati:

"Critica constructivă este foarte productivă pentru că ajută ştiinţa să evolueze. E bine atunci când oamenii de ştiinţă, sau oamenii care nu au neapărat cunoştiinţe specifice, cercetează lucrurile, le văd dintr-o perspectivă diferită şi pun întrebări. Eu sunt întotdeauna în căutarea acestor întrebări pentru că ne ajută să dezvoltăm experimente mai bune sau să oferim explicaţii specifice.

Dar criticile nebazate pe fapte sau respingerea vaccinului sunt distructive. Oamenii trebuie să-şi păstreze mintea deschisă, să asculte toate părţile şi să ia o decizie.

Cei mai mulţi cercetători îşi dedică întreaga viaţă ca să înţeleagă o porţiune foarte îngustă a ştiinţei. Niciunul dintre noi nu facem cercetare pentru că tânjim după faimă sau bani. Veniturile noastre nu sunt ieşite din comun, dar ne place atât de mult ceea ce facem încât nici nu simţim nevoia unui hobby.

Tehnologia ARN-ului mesager modificat a fost introdusă în câmpul ştiinţific încă din anul 2005, cu 15 ani în urmă. Era deja folosită în studiile clinice, când prin această tehnologie au fost codificate proteine terapeutice precum VEGF-A, folosite pentru tratamentul infarctului. Moderna foloseşte deja tehnologia ARNului mesager modificat pentru a vaccina voluntari din studiile clinice destinate virusului gripal. La fel, BioNTech şi Pfizer erau deja într-o etapă avansată a iniţierii studiilor clinice cu voluntari pentru un vaccin anti-gripal.

În timpul dezvoltării acestui vaccin bazat pe ARN mesager, nu au fost omise niciuna dintre regulile stricte de evaluare a siguranţei şi eficacităţii vaccinului. Producţia lui a putut fi accelerată pentru că multe vaccinuri bazate pe această tehnologie intraseră deja în dezvoltare.

În plus, companiile au început să producă fizic vaccinurile înainte ca studiile clinice să se termine pentru că şi-au asumat riscul ca, în cazul eşecului studiilor clinice, să trebuiască să distrugă toate dozele deja fabricate. Cum a fost posibil să-şi asume un astfel de risc? Datorită compensaţiilor financiare care ar fi fost oferite în acest caz de guvernul SUA şi, în Europa, de către Uniunea Europeană."

Dar, cum bine ştim, nu a fost cazul. Şi nimic nu ar fi fost posibil fără munca începută în 1993-1994 de Kati, în laboratorul ei din Philadelphia.

Pentru că ştiinţa adevărată curge încet şi perseverent, la adâncime, nu la suprafaţa sclipicioasă a celebrităţilor mondene.”, scrie Vlad Mixich pe Facebook.