Cheamă medicul pentru ecografie acasă Consultații medicale la domiciliu Ecografie abdominală la domiciliu Ecografie cardiacă la domiciliu Întreabă medicul despre Ecografie la domiciliu Ecografie sarcină la domiciliu în București și Ilfov Ecografie la domiciliu și la cabinet Imagistică echografică de înaltă performanță

sâmbătă, 10 iulie 2021

Ecografie la Domiciliu Sindrom de Tunel Carpian

Tot patitu-i invatat, iar Sindromul de tunel carpian este destul de frecvent incat sa fie nevoie de diagnostic in situatii cand nu te poti deplasa de acasa. Asa ca diagnosticul si tratamentul sindromului de tunel carpian se poate face si acasa ecografic, neinvaziv sau minim invaziv. 

 

 

 

Ce este sindromul de tunel carpian si cum se manifesta

 

  • inflamatie si umflare a nervului MEDIAN la nivelul incheieturii mainii
  • se manifesta prin durere, parestezii (amorteli, intepaturi) initial la anumite miscari, apoi intermitente cu tendinta la permanentizare, localizate in degetele mainii, de la police pana la jumatatea laterala a inelarului
  • din anamneza aflam despre suprasolicitarea articulatiei mainii (mouse, tastatura, utilizarea unor unelte care produc vibratii, motocultor, vibrator-compactor de mana motorizat, sau dormit in pozitii vicioase, de ex cu mana indoita sub barbie in apneea de somn, SASO)

Chiar daca anamneza ne pune diagnosticul in 99% din cazuri, confirmarea diagnosticului o facem ecografic, prin ecografie musculoscheletala la domiciliu. Vom gasi modificari ecografice la majoritatea pacientilor simptomatici, dar si la o minoritate din cei asimptomatici, ceea ce ne sugereaza ca sindromul de tunel carpian simptomatic este o decompensare a unei suprasolicitari sistematice pe care organismul la un moment dat nu o mai poate tine sub control si apar simptomele. Acest lucru inseamna ca putem trata cu succes inflamatia, dar si ca atunci cand apar simptomele, trebuie sa tratam sindromul de tunel carpian pentru ca deja organismul e depasit de situatie si nu mai poate rezolva singur. 

 

 

Ce se intampla daca neglijezi un sindrom de tunel carpian

 

Asa cum am aratat, Sindromul de tunel carpian trece si de la sine in fazele initiale ale traumei sau suprasolicitarii. Cand episoadele se repeta, umflarea nervului MEDIAN la trecerea lui prin tunelul carpian (retinaculum flexorum - manseta care tine la un loc tendoanele muschilor flexori ai degetelor, care realizeaza cea mai importanta functie motrica a mainii, cea de prindere) determina compresia lui, cu durere, si ulterior in urmatoarele saptamani, atrofia ireversibila a ramurilor distale si a muschilor palmari si digitali. Deci nu e de gluma. In functie de stadiul evolutiv, tratamentul se poate face cu antiinflamatoare administrate oral, injectate local sau prin intervetie chirurgicala, care se poate face si micro-invaziv - endoscopic, cu o incizie de 4mm si reluarea activitatii dupa 4 zile in loc de o luna.

Vedeti pe site filmuletele



Ecografia in sindromul de tunel carpian

 

Ecografia articulara sau musculoscheletala la domiciliu are rol diagnostic cand evidentiaza semnele specifice ale inflamatiei nervului Median, si de ghidaj in timpul procedurilor chirurgicale.

 

vineri, 9 aprilie 2021

Esti doctor? Invata sa fii si un om mai bun. Aceasta intrebare simpla face mult.

Doctor inseamna printre altele si alinator al suferintei, eu de asta am studiat medicina.

Îmbunătătiti relatia medic-pacient cu această întrebare


simpla dar semnificativa mai ales pentru pacient:



„Cum te face asta să te simți ?”


Pentru ca suntem fiinte emotionale mai mult decat suntem fiinte rationale, avem nevoie de unelte potrivite. Parte din suferinta pacientului e cauzată de incarcatura emotionala, care distrage pacientul si-l impiedica sa comnice eficient si sa inteleaga sau sa ia corect si la timp decizii informate. Deci daca tu ca medic ii eliberezi sufletul, desi asta nu face parte neaparat din diligenta profesionala a medicului, face foarte mult pentru eficienta lui.

Articol tradus din Medscape:


Într-o zi, am fost chemat să fac o biopsie unei femei de 40 de ani suspecta de cancer de sân. Mi-a spus că timp de 2 ani îi spunea medicului ei că simte ceva crescând în sânul ei, dar medicul ei a atribuit întotdeauna cauza unei leziuni traumatice anterioare la sânul respectiv.

După ce am auzit asta, am făcut ceva prea neobișnuit în profesia noastră, am întrebat: „Cum te face să te simți asta?

Nu a ezitat. „Mi-e frică de ce ar putea fi asta”. Mă așteptam la acest răspuns. Apoi a spus: "Dar sunt atât de ușurată. Plângerea mea a fost în cele din urmă luată în serios."

Wow, usurare înainte de biopsia mamară? Asta m-a uimit. Desi usurarea se refera doar la incarcatura emotionala, nu si la ingrijorarea rationala. Biopsia o va usura pe aceea, clarificand pasii pe care ii va avea de facut.

Această interacțiune a fost posibilă doar pentru că eu, în calitate de medic consultant în radiologie, am schimbat modul în care interacționez cu pacienții mei. Acest lucru a dus la distrugerea barierei medic-pacient în moduri care au beneficiat ambele părți.

M-am schimbat pentru că viața mea s-a schimbat și în cel mai chinuitor mod posibil.

Fiul meu copil, Ben, a murit de stenoză venoasă pulmonară. Apoi, Caroline, bebelușul nostru curcubeu (termenul pentru un copil născut după ce ai pierdut un alt copil), a fost diagnosticat cu aceeași afecțiune. În mod evident, familia noastră a experimentat multe necazuri, dar o parte din aceasta este modul în care ne-am familiarizat intim cu perspectiva pacientului.

Ca medic, această experiență a plantat o sămânță din care a crescut o empatie profund personală pentru efectele emoționale ale primirii îngrijirii medicale. M-a împins să „merg până acolo” împreună cu pacienții mei - deși îi văd pe mulți dintre ei doar o singură dată - în ceea ce sunt interacțiuni scurte, dar inerent încărcate emoțional.

Experiențele cu copiii mei au dezvăluit în mod clar cât de intens este pentru pacienții care vin pentru radiografii care ar putea dezvălui vești care schimbă viața. În consecință, mi-am făcut o prioritate din a ajunge să întreb pacienții: „Cum ești cu asta? Cum te face să te simți?”

O plângere comună generează o discuție mai puțin frecventă


Procesul meu a început să se schimbe atunci când am luat în considerare o problemă care adesea aduce pacienții la cabinetul meu pentru o esofagramă: probleme cu înghițirea alimentelor și senzația uneori terifiantă de a avea alimente blocate în esofag.

Știu cum se simte, atât fizic, cât și emoțional. De Ziua Recunoștinței simt cum o menghina îmi strânge pieptul. M-am gândit: Am un atac de cord? Știu că simptomele pot fi un semn al cancerului. Am simțit că nu se poate face nimic pentru disconfort.

Aceste experiențe ar fi ușor de recunoscut pentru pacienții mei, totuși, in cea mai mare parte a carierei mele, nu mi-a trecut prin cap să le împărtășesc. Nimic din pregătirea mea nu m-a invatat cum să fac acest lucru și nu am auzit niciodată un alt medic, în viața mea profesională sau ca pacient, să împărtășească experiențele lor personale. Apoi, au existat și alte lucruri care m-au oprit să fac asta. Nu eram obișnuit să arăt o astfel de vulnerabilitate. Poate mă temeam că va dura prea mult. Dar, în cea mai mare parte, nu eram sigur ce bine ar face.

Prima dată când i-am spus unui pacient: „Știi, am o problemă similară de ani de zile”, tehnicianul din cabinet și-a întoars capul cu ochii mari. Cred că nu a văzut sau auzit așa ceva în toata experiența ei. Cu siguranță nu cât a lucrat cu mine.


Nu după mult timp, i-am spus unui alt pacient care se luptă cu mâncarea care se „blochează în gât” că mi s-a întâmplat acest lucru și am explicat ce fac eu când mi se întâmplă. Într-un act pe care l-am văzut repetând de multe ori, pacientul s-a uitat imediat la mine și a ascultat cu atenție. În acel moment, nu numai că știam sigur că a împărtăși era lucrul corect de făcut, dar mă întrebam și de ce nu începusem să fac asta mai devreme.

Cum se traduce o atingere personală într-o îngrijire mai bună


Medicii fac o eroare obișnuită atunci când cred că pacienții lor îi aud și înțeleg. Din experiență am văzut că pacienții nu rețin în general decât 30-50% din ce le spui si in condiții de stress, în cel mai fericit caz maximum 5%. În situații cu miză mare - precum un nou diagnostic de cancer - datele arată că pacienții își amintesc doar jumătate din conversație. Am constatat că încadrarea unor informații în termeni personali îi ajută pe pacienți să înțeleagă mai bine mesajul meu, prim diverse mecanisme pe care nu le folosim în mod obișnuit dacă nu suntem psihologi sau influenceri.

Află repede cât de mult înseamnă asta pentru el si ai doua dintr-o lovitura: eliberarea de povara emoțională și atenția dedicată.

Am avut un pacient căruia nu i s-au dat răspunsuri la vizitele medicale anterioare sau la analize. Parcă numai unul... Dar la acela am putut vedea clar o strictură esofagiană pe esofagramă, așa că i-am explicat problema și am împărtășit câteva gânduri cu privire la posibilii pași următori.

Chiar dacă l-am văzut doar o dată, el mi-a scris să-mi mulțumească pentru că am petrecut mai mult de 20 de minute cu el, răspunzând la întrebări și oferindu-i sfaturi. M-am bucurat să știu că am fost de ajutor, dar am fost uluit de amintirea lui. Douăzeci de minute? Având în vedere programul meu normal, probabil că nu am depășit 10 minute. Mi-am dat seama că cele câteva minute petrecute au avut un impact supradimensionat asupra lui; el a perceput că a fost mult mai mult decât a fost. Pentru mine, aceasta este dovada puterii și importanței conectării la pacienți în acest mod, chiar și pentru subspecialiști, unde vizitele repetate pot fi rare.

Ridicarea barierelor dintre medic și pacient nu este încă o atitudine majoritară. S-ar putea să nu fie niciodată. Informațiile noi, care schimbă viața, pot fi întotdeauna mai adecvat comunicate în contextul unei relații bune cu pacientul, mai degrabă decât ca un simplu un furnizor de consultanță. Acestea fiind spuse, diagnosticul de schimbare a vieții copiilor mei nu ne-a fost explicat soției mele și mie de către cardiologii pediatrici pe care tocmai îi întâlnisem câte 5 minute. Au efectuat testele, și au trimis raportul pediatrului de la care se așteaptau ca el să ne explice totul. De ce ar trebui să-mi las și eu pacienții așa în aer?

Împărtășesc informații atunci când pot fi liniștitoare, informând pacienții când nu văd nimic care mă alarmează. De exemplu, când am făcut o esofagramă, primele cuvinte din gura mea după ce terminăm vizita sunt adesea „Nu văd nimic care să arate rău - mici pe esofag, nici cancer de stomac ”. Cancerul este diagnosticul cel mai puțin probabil, dar este ceea ce au pacienții în minte. Mă uit cum umerii lor se relaxează, aud expirații lungi sau văd ochi care se luminează de fiecare dată. Poate ca au totuși cancer, teoria spune că avem permanent în corp un număr de celule camceroase, dar de ce să-i faci să aștepte câteva zile sau o săptămână? Odată ce am construit o relație de încredere și le-am făcut recomandările, se vor întoarce la control fideli pentru a afla cum să gestioneze orice au. Pentru ca astfel am stabilit ceea ce google numeste AUTHORITY, adică cunoștințe și încredere, dependabilitate.


Îi educ, lăsându-i să vadă ceea ce văd și eu și îi ajut să vizualizeze ce se întâmplă în corpurile lor. Când pot, ofer și informații utile bazate pe propria mea experiență. Un pacient va primi o descriere completă de la medicul său primar, dar eu pot aduce imediat și simplu o ușurare utilă atunci când este posibil. Am făcut asta ani de zile notându-mi propriul proces simplu în trei pași pentru gestionarea unui „atac de esofag” - senzația de blocare a alimentelor. Am primit astfel de răspunsuri recunoscătoare de la pacienții care au încercat tehnica de bază că am scris o carte, extinzându-mă pe subiect atât din experiența mea personală, cât și din cea profesională. Bineînțeles că sunt mai credibil.


Informațiile concrete ajută, iar pacienții au nevoie de aceasta. Dar tot face mai puțin față de ceea ce se întâmplă când spun: „Știu câte ceva despre ceea ce simți, pentru că și eu am trecut prin asta”. Suntem creaturi sociale, răspundem profund la mesajul simplu „Nu ești singur”.

Așadar, data viitoare când efectuați o procedură sau vă implicați într-o interacțiune care este cu siguranță stresantă pentru un pacient, luați câteva secunde pentru a vă verifica și acorda emoțiile. S-ar putea să fiți surprinși de răspunsul pe care îl primiți înapoi, cum am fost cu acea pacientă cu cancer de sân. Când vi se oferă șansa de a aduce o ușurare unui pacient, de ce să nu o folosiți?

Dr. Doug Lake este radiolog, tată a trei fete și autor al "Esophagus Attack! Metoda în 3 pași pentru a vă bucura de mâncare din nou". El lucrează cu normă întreagă la clinica McFarland din Ames, Iowa, și este profesor asociat clinic în cadrul Departamentului de radiologie de la Stanford .

NE: eu insumi impartasesc atitudinea acestui coleg, bazată pe încredere și umanitate, atitudine care capata din ce in ce mai mult teren în SUA care oricum se află sub imperiul fricii de a fi dat în judecată, în timp ce în Asia ea a facut parte dintru început din medicina, iar în Anglia implicarea emotionala este interzisa de codul deontologic. Desigur, fiecare are argumente pertinenente. Eu cand am publicat acest articol aici am facut-o cu gandul sa ofer colegilor o unealta simpla si eficienta pentru a ajuta atat pacientul cat si preopria eficienta. Ramane la latitudinea fiecaruia, in functie de posibilitati si viziune, cum o foloseste. Dar ar fi pacat sa nu folosim ce-i bun.

 

marți, 16 martie 2021

Bun, sunt pozitiv, si acuma ce fac?!

Ce avem de facut daca avem simptome, suntem contacti sau suntem depistati COVID pozitiv?


Câteva noțiuni de bază, definirea fiecărui caz în parte, ca să vorbim aceeași limbă:



Caz suspect SARS-COV-2




• Orice persoana cu infecție respiratorie acută (debut brusc cu cel puțin unul din următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respirație (scurtarea respiratiei)SAU

• Orice persoana cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie

SAU

• Orice persoana cu infecție respiratorie acută severă (SARI) (febră sau istoric de febră ŞI tuse ŞI dificultate în respirație (scurtarea respiratiei) ŞI care necesită spitalizare peste noapte)





 

Contact direct




• Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19• Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);

•Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă)

• Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute

• Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m


 



Caz confirmat


• O persoană cu confirmare în laborator a infecției cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.





SAU mai nou, adăugarea mea: un pacient cu dispnee si toate testele negative (test RT-PCR la 2 zile dupa un test rapid) și cu factori de risc cardiovasculari.




Ce e de făcut în fiecare caz în parte dacă iesi pozitiv


 

Câteva exemple elocvente





CAZ SUSPECT – Există simptomatologie de infectie respiratorie sau alte semne specifice:
  • Ramanem acasa in izolare din momentul in care recunoastem simptomele descrise!

  • Sunam la medicul de familie si il informam despre starea medicala.

  • Anuntam DSPMB urgent prin e-mail ( [email protected]) sau telefonic la nr. unic 0219462.

  • Asteptam sa vina Ambulanta trimisa de DSP, care ne va face testarea pentru SARS-CoV-2.

  • DSPMB va emite o Decizie prin care suntem obligati sa stam izolati la domiciliu sau la alta adresa declarata.

  • Daca starea de sanatate se agraveaza, sunam 112, pentru consult medical si eventuala internare.

  • Daca rezultatul este pozitiv, atunci DSPMB va emite o Decizie de prezentare intr-o unitate spitaliceasca, pentru evaluare clinica si paraclinica, care dureaza maxim 48 de ore, in functie de starea de sanatate a pacientului. Aceasta prezentare la spital, se face apeland la 112( de catre DSPMB/pacient), mentionand Decizia primita de la DSP. Medicul care face examinarea pacientului va recomanda izolare in spital/la domiciliu/intr o alta locatie in functie de rezultatele evaluarii. DSPMB va emite o decizie care sa cuprinda recomandarea medicului cu perioada de izolare, in baza careia pacientul va putea primi concediul medical.

  • Atentie! Masura izolarii inceteaza la data confirmarii persoanei ca fiind vindecata pe baza examinarilor clinice si paraclinice sau a recomandarii medicului care constata ca riscul de transmitere a bolii nu mai exista!

  • Daca rezultatul testarii este negativ, atunci, de la data primirii rezultatului, Decizia de izolare la domiciliu isi pierde valabilitatea, iar pacientul va beneficia de concediu medical direct de la medicul de familie, pentru diagnostic de infectie respiratorie non COVID.







Contact direct cu o persoana  despre care  aflam ca are rezultat SARS-CoV-2 pozitiv
  • Ramanem in izolare la domiciliu imediat ce am aflat despre situatia descrisa. Daca avem posibilitatea, ramanem singuri in izolare. Daca nu avem posibilitatea, stam cat de mult se poate izolati in alta camera fata de restul familiei, folosim masca toti din casa atunci cand ne intalnim, curatam bine suprafetele din spatiile comune (baie si bucatarie).

  • Persoanele care locuiesc la aceeasi adresa, alaturi de noi, NU STAU ACASA, nu intra in izolar, nu sunt considerati contacti ai persoanei pozitive si nu beneficiaza de concediu medical!

  • Imediat anuntam medicul de familie pentru monitorizare.

  • Anuntam la DSPMB,  completam formularul www.decizii.dspb.ro pentru a primi Decizia de carantina/izolare necesara eliberarii concediului medical, in baza unei declaratii pe proprie raspundere completata olograf /digital, cu informatii complete( Nume si prenume,adresa de domiciliu, adresa de izolare – daca e diferita de cea de domiciliu, nr telefon sau nr telefon persoana de contact, adresa email personala sau la care este acces, nr fax – daca exista, descrierea situatiei de caz, data contactului direct, data la care am aflat, orice alte informatii relevante).

  • Daca starea de sanatate se inrautateste pe parcursul perioadei de carantina (cele 14 zile de la data contactului fizic), se anunta medicul de familie si/sau apel 112, pentru consult medical.



ATENTIE: Nu trimiteti mai multe e-mail-uri pentru aceeasi persoana. Orice e-mail aditional va va plasa automat la coada, timpul de asteptare fiind resetat!


Nota:  Conform legislatiei, testarea pentru SARS-CoV-2 gratuita se efectueaza doar pacientilor care au fost contacti directi si prezinta semne de boala.

Atentie! – data de la care se acorda concediul medical este data ultimului contact cu o persoana cu infectie COVID, indiferent de data la care aflam ca persoana respectiva este purtatoare de SARS-CoV-2. Daca aflam dupa cateva zile de la contact, vom sta in carantina in casa, si vom avea dreptul la  concediu medical aferent  numarului de zile ramas pana la 14 zile de la data contactului ( de exemplu: avem contact direct conform definitiei pe 03.08 si aflam ca e pozitiv pe 05.08; vom sta acasa de la data de 06.08 pana la data de 17.08)
  • Daca, urmare a testarii, pacientul devine pozitiv, se urmeaza pasii mentionati la primul exemplu.







Pacient asimptomatic care isi face test COVID la cerere cu rezultat pozitiv
  • Situatia 3.1 – Nu avem simptomatologie, dar vrem sa facem testarea SARS-CoV-2 la cerere.

  • Situatia 3.2 – Nu avem simptomatologie si vrem sa plecam in vacanta, intr-o tara care ne solicita obligatoriu testare SARS-CoV-2.

  • Situatia 3.3. – Suntem testati la locul de munca

  • Daca rezultatul este pozitiv, pacientul ramane in izolare la domiciliu. Daca nu avem posibilitatea, stam cat de mult se poate izolati in alta camera fata de restul familiei, folosim masca toti din casa atunci cand ne intalnim, curatam bine suprafetele din spatiile comune (baie si bucatarie).

  • Persoanele care locuiesc la aceeasi adresa, alaturi de noi, sunt considerati contacti ai persoanei positive, vor sta in izolare si beneficiaza de concediu medical!

  • DSPMB va emite si va comunica pacientului o Decizie de prezentare intr-o unitate spitaliceasca, pentru evaluare clinica si paraclinica, care dureaza maxim 48 de ore, in functie de starea de sanatate a pacientului.

  • Aceasta prezentare la spital, se face apeland la 112, mentionand Decizia primita de la DSP.

  • In cazul in care pacientul refuza sa respecte obligatia de prezentare la o unitate spitaliceasca conform Deciziei primite de la DSPMB, pacientul este pasibil de raspundere penala conform legii.

Atentie! Nerespectarea obligatiei anterior prevazute duce la imposibilitatea acordarii concediului medical.

Atentie! Testul COVID la cererea persoanei este suportat integral de pacient.


 





Persoane intrate in Romania din zone cu risc epidemiologic conform INSP
  • Persoana completeaza declaratia pe propria raspundere in fata reprezentantului DSPMB din frontiera prin care se oblige sa intre in carantina la domiciliu sau la o alta adrea declarata expres, pentru o perioada de 14 zile de la data intrarii in tara.

  • In baza declaratiei pe propria raspundere a persoanei, DSPMB emite decizia de carantina pe care o comunica pacientului si organului de politie care va urmari respectarea prevederilor legale cu privire la carantina.

  • Daca in perioada de carantina apar simptome, se urmeaza pasii prezentati in SITUATIA 2.

  • Daca dupa trecerea celor 14 zile de la intrarea in tara persoana nu prezinta simptome specifice, aceasta iese din carantina si va obtine concediul medical de la medicul de familie, in baza deciziei emise de DSPMB.


Atentie! In carantina intra doar personele pentru care se emite decizie de catre DSP, nu si colocatarii. Acestia nu sunt constiderati in carantina si nu beneficiaza de concediu medical!

NOTA: Pentru aceasta situatie NU ESTE NEVOIE DE TESTARE COVID!!!


 





Persoana diagnosticată SARS-CoV-2 pozitiv va fi sunată de personalul responsabil cu efectuarea anchetelor epidemiologice din cadrul D.S.P.M.B. care va efectua ancheta în baza rezultatului la test;
  • Persoana diagnosticată SARS-CoV-2 pozitiv este transportată doar cu ambulanța la o unitate sanitară specializată în vederea evaluării de către un medic specialist.

  • Medicul specialist, după evaluarea clinică și paraclinică, recomandă, după caz:


– continuarea izolării la domiciliu până la 14 zile;

– internarea în unitatea sanitară până la 14 zile.
  • Persoana diagnosticată SARS-CoV-2 pozitiv pentru care s-a stabilit continuarea izolării la domiciliu, anunță medicul de familie pentru a putea fi monitorizata si pentru a i se putea emite concediu medical.

  • În situația în care persoana diagnosticată SARS-CoV-2 pozitiv refuză măsura izolării la domiciliu sau măsura prelungirii internării/izolării, medicul informează de îndată, după consemnarea refuzului persoanei, D.S.P.M.B., care, va emite decizia prin care confirmă sau infirmă măsura izolării sau a prelungirii izălarii recomandate de medic.

  • Prin excepţie, persoanele pentru care se instituie măsura de carantină declară pe propria răspundere că nu îşi pot asigura condiţiile de separare fizică la domiciliu sau la locaţia declarată, acestea pot opta pentru măsura carantinei instituţionalizate, în spaţii special destinate puse la dispoziţie de autorităţile administraţiei publice locale.


 

ATENTIE! Nerespectarea obligatiilor instituite de legislatia specifica asa cum au fost precizate anterior constituie infractiunea prevazuta de Codul Penal la Art 352  – Zădărnicirea combaterii bolilor si se pedepsesc dupa cum urmeaza:

 (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.






Mă îngrijorează faptul ca luăm decizii care au impact asupra vieții oamenilor bazându-ne pe niște teste fie rapide, fie RT-PCR care dau rateuri, CARE NU PUN DIAGNOSTICUL corect sau măcar sensibil. Chiar azi am avut un pacient care a ieșit negativ deși aspectul clinic era tipic de COVID-19.


Da, testele astea sunt tot ce avem dpdv paraclinic, dar mai știm și medicină. După o vreme, practicând la patul pacientului, îți dezvolși ceea ce se cheamă in branșă "simț clinic", personal cred ca e nu numai o simplă intuiție, ci mai degrabă un al șaselea simț, la propriu (da, sunt puțin înclinat să cred că mai sunt și lucruri pe care nu le știm). Cum spuneam, de multe ori din primăvara anului trecut, aveam în față pacienți cu simptomatologie diversă, mai mult sau mai puțin sugestivă pentru infecție virală SARS-COV-2, la care ceva îmi spunea: "diareea asta îi corona tătă zâua". Sau altul cu mialgii sau care mima o insuficiență cardiacă decompensată așa tam-nesam. Și așa am ajuns eu la concluzia că virusul ăsta nu-i unul obișnuit. Nu mai zic, tac.


În final i-am sfătuit pe oameni să bage samă, să se spele bine pe mâini, să nu fie chiar paranoici, că virusul nu se transmite chiar așa ușor ca varicela, doar puțin paranoici nu strică, poate nu să speli cumpărăturile ca mine, dar nici să conduci prin oraș cu geamul deschis și fără mască (apropos, în mașină stăm CU MASCĂ, fiindcă nu toată lumea are filtru hepa la mașină).

luni, 15 martie 2021

Contagiunea emoțională - supărarea "se ia", fericirea mai greu...

 

Contagiunea emoțională ar putea explica de ce „prinzi” starea de spirit a partenerului tău


Iar teoria oferă câteva explicații interesante cu privire la motivul pentru care unii oameni simt stări de spirit mai profund decât alții.


Soția ta se confruntă cu un termen limită pentru un proiect major la lucru. Este îngrijorată și toată casa este pe ghimpi, chiar dacă dpdv logic nu ar trebui să fie. În primul rând, se chinuie cu proiectul și nu mai aude nimic. În al doilea rând, stresul ar trebui să se oprească la ea. Ceilalti nu au termen limita ca ea. Nici copiii. Cu toate acestea, tensiunea pătrunde întreaga familie. De ce? Din cauza unui mic fenomen cunoscut sub numele de contagiune emoțională.

Sub teoria contagiunii emoționale, dispozițiile și emoțiile se răspândesc de la persoană la persoană în același mod ca și microbii. Expresiile de fericire, furie, tristețe și alte stări emoționale declanșează un mecanism automat în creierul nostru, determinându-ne să simțim emoția exprimată. În timp ce susceptibilitatea și gradele de contagiune emoțională variază de la o persoană la alta, datele din științele sociale arată că efectul se întărește în timp prin antrenare. 

Deci expresia „ Soție fericită, casă fericită nu este doar un sfat banal în căsătorie. Poate fi, de asemenea, un adevăr literal, contagiunea emoțională devenind în timp convergență emoțională

Am descoperit că este un lucru bun, prezicând o legătură mai puternică și o relație mai durabilă”, spune Cameron Anderson, profesor la Școala de Afaceri Berkeley Haas . „A fi pe„ aceeași pagină ”înseamnă a te simți validat, afirmat, a acționa mai mult în acord unul cu celălalt și a te înțelege mai bine”.

Psihologul social pionier Elaine Hatfield a propus în cartea sa din 1993, Emotional Contagion ipoteza că stările de spirit ar putea să fie transmise viral. Remarcând modul în care oamenii imită în mod inconștient modelele vocale și limbajul corpului partenerilor de conversație, Hatfield a teoretizat o contagiune emoțională în trei etape: mimică, feedback și emoții sincronizate

Știi cum zâmbește bebelușul când îi zâmbești? Acest răspuns nu dispare pe măsură ce îmbătrânim. Zâmbetele și încruntările fac mușchii obrazului să se strângă. De aceea, dacă cineva cască într-o cameră aglomerată, este ca un domino care se răstoarnă peste o succesiune de fețe epuizate. 

Această etapă inițială de mimică apare instantaneu și prompt, persoana infectată de dispoziție răspunzând în timp real la mici modificări ale expresiei, cum ar fi roșeața sau rata crescută de clipire. 

Următoarea etapă este feedback-ul, în care creierul răspunde la mișcarea involuntară a mușchilor declanșând o senzație emoțională corespunzătoare. Cu alte cuvinte, dacă începeți să zâmbiți, creierul crește producția de substanțe chimice care vă face să vă simțiți bine, cum ar fi dopamina și serotonina. Odată ce simți ceea ce simte cealaltă persoană, contagiunea este pregătită pentru a treia și ultima etapă a experiențelor comune și a emoțiilor sincronizate.

La fel cum unii oameni par să răcească tot timpul, în timp ce alții se feresc cu ușurință de guturai, vulnerabilitatea la infecția cu emoții variază de la persoană la persoană. Într-un studiu de scanare a creierului, persoanele cu rate mai mari de empatie au prezentat activitate neuronală diferită față de cele mai puțin empatice. Rezultatele indică faptul că empatia este o abilitate care permite oamenilor să citească și să imite cu ușurință starea mentală a altuia

În relații, o persoană poate avea mai multă susceptibilitate la prinderea emoțiilor decât o alta. 

Relațiile au adesea o asimetrie în putere, întrucât un partener are mai multă influență decât celălalt”, spune Anderson. „Partenerul mai puternic este cel care conduce procesul de convergență emoțională - ceea ce înseamnă că se schimbă mai puțin în timp în răspunsurile lor emoționale, în timp ce celalalt se adaptează mai ușor la ale lui.”

"Soția mea e un superb tanc rusesc"


În relațiile cu această dinamică de putere a empatiei, partenerul mai puțin puternic ajunge să facă mai mult din ceea ce Anderson numește „muncă emoțională” pentru ca convergența să se producă. „Își schimbă propriile emoții pentru a se potrivi cu emoțiile partenerului mai puternic în timp”, spune el.

De când Hatfield a introdus conceptul în anii '90, psihologia, neurologia și alte domenii de cercetare au susținut teoria și au explorat implicațiile sale. Se pare că contagiunea emoțională nu se întâmplă la fel cu fiecare persoană sau cu fiecare emoție. Furia, de exemplu, ne poate face furioși inițial, dar în cele din urmă ajungem să ne temem. În timp ce studiile făcute încă din anii 1970 arată că stările depresive se pot răspândi în 20 de minute prin apeluri telefonice, un controversat studiu de pe Facebook din 2014, în care cercetătorii au inundat fluxul de știri al utilizatorilor de social media cu conținut supărător, a indicat faptul că stările de spirit pot fi transmise prin intermediul social media de asemenea, un fenomen care s-a dovedit a avea un mare impact socio-economic. 

În lucrarea din 2003 Convergența emoțională între oameni de-a lungul timpului, Anderson a studiat colegii de cameră și cuplurile în relații și a constatat că cuplurile romantice și platonice care trăiesc în imediata apropiere au experimentat convergența emoțională

Partenerii de întâlnire și colegii de cameră din colegiu au devenit mai asemănători în răspunsurile lor emoționale pe parcursul unui an”, spune el. Partenerii de relații cu mai puțină putere au făcut mai multă schimbare necesară pentru a se produce convergența.” 

Nu este surprinzător că găsirea unui teren emoțional comun a întărit relațiile, partenerii similari din punct de vedere emoțional devenind mai apropiați și mai puțin susceptibili de a se despărți. Reflectând la această concluzie, el a sugerat că cuplurile ar putea avea un beneficiu neașteptat de la împărtășirea unor perioade lungi de unire și izolare în carantină în timpul pandemiei COVID-19.

„Presupunerea mea este că, cu cât oamenii petrec mai mult timp împreună, cu atât are loc o convergență emoțională”, spune el. „Ar exista mai multe oportunități de a ne observa reciproc emoțiile, iar beneficiile similitudinii emoționale ar putea fi mult mai pronunțate. 

Asta nu înseamnă că toate cuplurile vor beneficia de toată apropierea pandemică. 

„Lipsa acestui aspect este că dezavantajele diferenței emoționale ar fi mult mai pronunțate cu mai mult timp împreună”, spune Anderson. „Gândiți-vă la o relație în care o persoană tinde să fie„ plată ”din punct de vedere emoțional, iar cealaltă tinde să fie mereu extrovertită. După ce ați petrecut luni întregi în apropiere, vă puteți imagina cum această divergență ar putea duce la probleme. ”

Protocolul national de testare rapidă COV-2 în scoli

Ministerul Sanatatii a publicat Protocolul de testare rapidă, antigen covid-19, În unitățile de învățământ

 

Principii generalede testare COVID rapida in scoli


Testarea cu teste antigen rapide se recomandă:
  1. Elevilor simptomatici a căror simptomatologie de boală debutează în timpul orelor de curs

  2. Colegilor cazurilor confirmate din unitatea de învățământ (inclusiv celor asimptomatici), imediat după confirmarea primului caz

  3. Cadrelor didactice și altor angajați ai unității școlare,simptomatici, a căror simptomatologie de boală debutează în timpul orelor de curs, precum și contacților persoanelor confirmate pozitiv (cadre didactice din cancelarie sau alt personal angajat al instituției cu care acesta a stat în apropiere, la mai puțin de 2 m, fără mască, cel puțin 15 min)


Utilizarea testelor antigenice rapide SARS-COV-2:
  1. Se vor utiliza teste antigenice rapide SARS-COV-2 conform cerințelor pct 10 din Ord. MS 1819/2020.

  2. Se vor urmări indicațiile producătorului, urmând pașii recomandați în prospectul fiecărui tip de test antigenic rapid utilizat.

  3. Personalul medical al unității de învățământ va fi informat de către DSP asupra modului de recoltare corectă, a prelucrării și interpretării testului rapid COV-2


Toate testele rapide efectuate în cabinetul medical școlar de la nivelul unității de învățământ vor fi raportate catre DSP, în vederea înregistrării lor în Coronaforms, utilizând formatul de machetă din Anexa 2.

Testele rapide vor fi puse la dispoziția unităților de învățământ de către DSP-urile județene și a Municipiului București

Echipamentul de protecție individuală a personalului medical care efectuează testarea antigen rapidă este asigurat de angajator și este format din: mască FFP2/chirurgicală, vizieră, mănuși și halat de protecție de unică utilizare. Personalul medical al unității școlare va fi instruit asupra procedurii de echipare si dezechipare a echipamentului de protecție individuală. Echipamentul de protecție utilizat se va arunca în coșuri de gunoi prevăzute cu capac și pedală, prevăzute cu sac galben. Această procedură va fi încheiată cu dezinfecția corectă a mâinilor.

Testele folosite reprezintă deșeuri medicale de tip pericol biologic și vor fi colectate conform legii în vigoare referitoare la colectare, depozitare, transport și eliminare a deșeurilor, respectiv OMS 1226/2012.Fiecare unitate de învățământ va identifica un spațiu care va funcționa ca izolator, cf Ordinului comun 3235/2021, în care se vor asigura: dezinfectant de mâini, dezinfectanți pentru suprafațe agreați, o aerisire optimă, confort termic și coșuri de gunoi cu capac și pedală și saci galbeni pentru colectarea deșeurilor (batiste utilizate, echipament de protecție individuală).

Atitudinea față de elevul suspect sau pozitiv COVID


Exemplul 1 – elev identificat cu temperatura mai mare de 37,3 ̊C sau cu simptome sugestive COVID-19 : tuse, febră, scurtarea respirației, dureri în gât, coriză, dispnee, astenie, mialgii, cefalee, ageuzie sau disgeuzie,

sau simptome digestive: vărsături, diaree, greață, fără o altă cauză confirmată)

Pași:
  1. Se anunță responsabilul desemnat de unitatea de învățământ și personalul medical al unității de învățământ

  2. Elevul este îndrumat în încăperea desemnată ca izolator, unde se izolează și este monitorizat.

  3. Se verifică existența acordului informat al părintelui/ reprezentantului legal al elevului minor, pentru testare rapidă antigen și sunt anunțați părinții/ reprezentanții legali ai elevului

  4. Dacă există un acord din partea părintelui/reprezentantului legal al elevului minor, sau acordul scris al elevului peste 18 ani, se efectuează testarea pentru COVID -19, utilizând un test antigenic rapid.


Testarea se efectuează de către asistentul medical, la recomandarea medicului unității de învățământ/al reprezentantului DSP județean, sau de către medicul unității de învățământ, după caz, conform instrucțiunilor din Anexa 3.

În cazul in care rezultatul testului este:


A. "Rapid negativ"


Medicul sau asistentul medical al unității de învățământ:
  1. Anunță părintii/ reprezentantul legal al elevului minor.

  2. Completează pe formularul de testare anexat (Anexa 1) cu maximă acuratețe, toate câmpurile necesare și raportează cazul testat la DSP, pentru a fi introdus in Coronaforms. 1 copie a formularului de testare este transmisă părintelui/ reprezentantului legal.

  3. Recomandă anunțarea medicului de familie de către părinți/ reprezentantul legal al elevului.


B. "Rapid pozitiv"


Medicul sau asistentul medical al unității de învățământ:
  1. Anunță părinții sau reprezentantul legal al elevului minor.

  2. Recomandă anunțarea medicului de familie de către părinți/ reprezentantul legal al elevului pentru stabilirea conduitei optime.

  3. Completează pe formularul de testare anexat (Anexa 1) cu maximă acuratețe, toate câmpurile necesare și raporteaza cazul la DSP, pentru a fi introdus în Coronaforms. 1 copie a formularului de testare este transmisă părintelui/ reprezentantului legal.

Atitudinea față de colegii cazului pozitiv


Elevii din clasă, elevii din alte clase cu care elevul confirmat a venit în contact direct și profesorul/profesorii care au predat la clasă în ziua confirmării cazului și cu 2 zile anterior confirmării acestuia:
  1. Colegii care au consimtământ semnat, inclusiv cei asimptomatici, se vor testa utilizând teste antigenice rapide, prin deplasarea ordonată, eșalonată, supravegheați de un reprezentant al unității de învățământ, către spațiul testării.

  2. De asemenea, vor fi testați și profesorii de la clasă (definiți mai sus).

  3. Excepție de la testare vor face persoanele vaccinate complet și cele care au trecut prin boală și nu au trecut > 90 de zile de la vindecare.


Testarea se efectuează de către asistentul medical, la recoman-darea medicului unității de învățământ/al reprezentantului DSP județean, sau de către medicul unității de învățământ, după caz, conform instrucțiunilor din Anexa 3.5

Exemplul 2 - Cadru didactic care are temperatura >37,3 ̊C sau simptome sugestive COVID -19
  • Cadrul didactic va merge în spațiul alocat testării


Testarea pentru COVID -19, utilizând un test antigenic rapid, se efectuează de către asistentul medical, la recomandarea medicului unității de învățământ/al reprezentantului DSP județean sau de către medical unității de învățământ, după caz, conform instrucțiunilor din Anexa 3

În cazul în care rezultatul testului este:


A. "Rapid negativ"


Medicul sau asistentul medical al unității de învățământ:
  1. Recomandă cadrului didactic anunțarea și consultarea medicu-lui de familie.

  2. Recomandă izolare la domiciliu pana la remiterea simptomatol-ogiei.

  3. Completează pe formularul de testare anexat (Anexa 1) cu maxima acuratete, toate campurilenecesare și raporteaza cazul testat la DSP, pentru a fi introdus în Coronaforms.

B. "Rapid pozitiv"


Medicul școlar sau medicul responsabil de unitatatea școala și /sau asistentul medical școlar:
  1. Recomandă cadrului didactic anunțarea și consultarea telefon-ică a medicului de familie.

  2. Completează pe formularul de testare anexat (Anexa 1) cu maxima acuratete, toate campurile necesare și raporteaza cazul la DSP, pentru a fi introdus in Coronaforms.

  3. Contacții cazului cadru didactic detectat pozitiv (cadre didac-tice din cancelarie sau alt personal angajat al institutiei cu care acesta a stat in apropiere, la mai putin de 2 m, fara masca, cel putin 15 min) vor fi testați utilizând teste antigenice rapide în scopul identificării altor eventuale cazuri, prin deplasarea eșalonată a acestora în spațiul alocat testării.

  4. Excepție de la testare vor face persoanele vaccinate complet și cele care au trecut prin boală și nu au trecut > 90 de zile de la vindecare.















duminică, 14 martie 2021

De ce sa apelezi la medicul Concierge?


Pentru că navigarea în sistemul medical e complicată


Concierge Medical înseamnă eficiență maximă în rezolvarea problemelor medicale, prin ghidarea și însoțirea pacientului în sistemul medical, oferind acces la informatii si medici de specialitate. Conceptul de Concierge Medical are la bază o relație mai apropiată între pacient și Doctorul său Concierge (in traducere "care se ocupa de tine si te ghideaza"), și presupune cunoașterea istoricului medical, timp și atenție.

Avem aproximativ 1500 de medici de familie în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate în București, iar fiecare medic de familie are arondați cel puțin 1500 de pacienți, majoritatea au in jur de 3000-3500. Rolul doctorului de familie este acela de a oferi îngrijire integrată, însă din cauza constrângerilor datorate volumului mare de pacienți, a platilor necorespunzatoare și a birocrației, nu mai poate avea eficient si rolul de medic integrator. De aceea, cine poate, face medicina concierge, un model de medicină primară privată eficient, axat mai ales pe atenția către pacient și nevoile sale medicale, care se taxeaza separat ca serviciu suplimentar fata de serviciul de stat.

Si pentru ca medicina concierge se axeaza pe eficienta, adica timp redus si rezultate mai bune, peste 80% din aceste consultații sunt rezolvate cu succes de către doctorii nostri Concierge ONLINE, fără a mai fi necesare vizite către alte specialități medicale. Pentru ca daca se vrea, se poate. Asta înseamnă că pacienții au primit un diagnostic, indicații de tratament, iar procesul de urmărire a evoluției pacientului este cu atât mai facil cu cât acestea au loc online, iar medicul acorda atentia cuvenita comunicarii.

 

Image

Deci, cum funcționează? Practic, este o formă privată de îngrijire (similară asistenței medicale primare din UK) în care medicii își percep pacienților o taxă de reținere (abonament), pentru a oferi acces complet și imediat la serviciile lor. Medicii care operează în cadrul acestei structuri au un număr mult mai mic de clienți, variind de la 500 la 1000 față de câteva mii într-o practică tradițională.

Nepopularitatea acestui tip de îngrijire se bazează pe percepția greșită că de acest serviciu beneficiază numai medici și patroni bogați, însă costurile crescânde ale asistenței medicale încep să echilibreze diferența dintre planurile de concierge și CAS sau asigurarea privată, făcându-l atrăgător unui grup mai mare de consumatori. De exemplu, medicii din una dintre rețelele mai mari de concierge percep  o taxă anuală de reținere de la 1650 dolari la 1800 euro pe an; în schimb, un plan obișnuit CAS costă până la câteva mii (minim 850euro în România). Pentru unii, accesibilitatea, eficienta si diferența de cost sunt suficiente pentru a lua în considerație această variantă. Oricum plătești în plus peste tot pe unde te duci. Eu sunt medic și DE FIECARE DATĂ am făcut doar jumătate din analize compensate, cele mai ieftine, iar cele mai scumpe a trebuit să le plătesc - ia-te de gât cu ei.. după ce am stat la coadă aproape o oră, zic mersi că am scăpat - e ca la bancă când te duci să-ți dea credit, semnezi orice după ce te-a frecat de ți-au mers fulgii.

Asa că uneori dai un ban da` face.


 

Avantajele medicinii Concierge


În esență, medicina concierge diferă de asistența medicală tradițională prin faptul că nu este îngrijirea omului neapărat bolnav, ci mai ales o îngrijire preventivă. Iar unul dintre cele mai mari avantaje ale modelelor concierge este îngrijirea personalizată.

Deoarece medicii au mai puțini pacienți, ei pot dedica mai mult timp celor pe care îi au. Un volum de muncă mai mic poate însemna, de asemenea, diagnostice și tratamente mai rapide pentru condițiile care amenință viața. Mulți oferă consultații în regim de urgență, în aceeași zi  sau în următoarea zi, vizite la domiciliu,  poate vizite târzii sau devreme dimineața, asistență rapidă de urgență și consultații preventive și analize sau teste de evaluare specializate (cum este CAGE pentru alcoolism, sau MMSE mini mental scale examination) care nu sunt oferite de medici în general și nu sunt suportate de cele mai multe planuri de asigurări.

Dacă medicul dvs. face parte dintr-o rețea concierge, puteți chiar să consultați un alt medic din rețea dacă aveți o urgență în timp ce vă aflați departe de casă.

În ceea ce privește cheltuielile care nu sunt acoperite de taxa de reținere, multe modele de concierge și rețele se coordonează cu furnizorii de asigurări sau de servicii medicale oferind reduceri abonaților lor. Cheltuielile din buzunar (cu excepția comisioanelor dvs. de reținere) se pot califica, de asemenea, pentru rambursarea cheltuielilor flexibile de la furnizorul de asigurări de sănătate privat.

Dezavantajul medicinei concierge


Pe de altă parte, medicina concierge reprezintă în continuare o cheltuială medicală pe care mulți oameni o consideră exagerată sau nu și-o pot permite, mai ales că majoritatea plătesc asigurare medicală obligatoriu în plus față de taxa de reținere plătită la medicul concierge (CAS și alți furnizori de asigurare medicală privată nu acoperă multe proceduri aparținând medicului concierge, cum este de exemplu urgența, second oppinion, explicarea pe larg a unor recomandări sau rezultate medicale). Cu excepția cazului în care asigurarea dvs. este gratuită sau suportată de angajatorul dvs, aceasta este o taxă lunară / anuală de reținere în plus față de prima de asigurare CAS.

În al doilea rând, taxa de reținere nu e acoperită de nicio asigurare, ea insăși constituind un fel de asigurare de sănătate - de vazut daca nu cumva se poate deconta din impozitul pe profit, iar unele companii chiar refuză să lucreze cu medici care percep  taxe de reținere, deoarece consideră că ar încuraja inegalitatea. Cu alte cuvinte, este posibil să aveți dificultăți în reconcilierea asigurării cu preferința dvs. pentru un medic concierge. Acest lucru se întâmplă însă din ce în ce mai rar cu asiguratorii privați care au ânțeles trendul și care trăiesc din circulația banilor mușteriilor lor.

În cele din urmă, taxele de reținere variază foarte mult și tind să fie mai mari în zonele mai scumpe, ca dealtfel orice alte servicii. Dacă locuiți într-una din aceste zone, taxele pentru medicul de concierge pot fi mai mari decât vă puteți permite. Avantajul este însă ca disponibilitatea fiind mai mare, puteți alege un medic din altă zonă.

Ce părere aveți?


În ciuda problemelor potențiale cu medicina concierge, aceasta ar putea fi opțiunea potrivită pentru dumneavoastră? Vă puteți permite, sau este mai ieftin decât celelalte opțiuni de asigurare? Mai ales că întotdeauna dai bani în plus, sume neprevăzute, când afli că e necesar un serviciu care nu e suportat de CAS. Puteți fi, de asemenea, dispus să plătiți un pic mai mult dacă acesul e mai rapid, îngrijirea e personală și preventivă, un lucru foarte important pentru dvs. și pentru situația dvs. de sănătate. In anumite situații mai ales merită să poții să suni, să trimiți prin e-mail sau chiar să comunici direct medicul.

Dacă credeți că ați putea fi interesat de medicina de concierge, scrieți-ne mai jos un mesaj.

Tagged as: Asigurări de sănătate, Asigurări, Stil de viațăm Concierge

Tratamentul tăcerii: Ce să faci când partenerul te tratează cu spatele


Tratamentul tăcerii: Cum să răspunzi când soțul îți aplică tratamenul de gheață










Nu știi ce ai făcut, dar știi că ai făcut ceva - iar partenerul tău este supărat. Mânia nu este problema. Mai degrabă, este modul în care îl manipulează. În loc să comunice despre conflictul vostru,  nu spune nimic. Poate că pășesc apăsat sau suspină puternic, dar cu siguranță nu vorbesc. Ah, tratamentul tăcerii. Acum mergeți pe coji de ouă, în speranța că gheața se va topi rapid și voi doi veți putea reveni la normal.

Tratamentul tăcerii este un "joc" emoțional obișnuit de "care-i mai tare", care poate fi extrem de debilitant pentru o căsătorie. În primul rând pierd timp prețios în care ar putea face ceva util și plăcut. Din fericire, indiferent dacă acesta este un lucru rar în relația dvs. sau este un  mecanism de apărare, puteți trece prin peretele invizibil, puteți aborda problema reală pe termen scurt și puteți lucra împreună pentru ca tratamentul silențios să devină inutil.

De ce se întâmplă Tratamentul Tăcerii


În general, tratamentul tăcerii „este o modalitate de a încerca și de a provoca dureri emoționale cuiva ca o consecință a sentimentelor de furie sau frustrare, dar poate fi și o metodă de a se calma sau consola înainte de a se expune din nou conflictuluiș sau poate fi chiar evitarea cu totu a conflictului prin acest mod neinspirat”,  explică terapeutul de relații Megan Harrison , LMFT. „Prin reținerea de la a vorbi, aceștia exprimă non-verbal că acțiunile și cuvintele celuilalt sunt inacceptabile.”

Cineva poate folosi tratamentul tăcerii dacă este supărat sau copleșit și nu știe cum să se explice într-un mod sănătos. Poate fi folosit pentru că cineva este avers de conflict și nu vrea să intre în discuții mari sau poate fi pur și simplu o tactică folosită pentru a câștiga stăpânirea, forțând o altă persoană să încerce să facă lucrurile mai bine. Tratamentul tăcerii ar putea fi un comportament învățat (poate un părinte l-a folosit și nu știe altă cale) sau pur și simplu o tactică despre care știu sau au văzut că funcționează.

Indiferent, tratamentul tăcerii este o tactică agresivă meschină, pasivă, utilizată în războiul emoțional. Încalcă fiecare regulă de comunicare sănătoasă, motiv pentru care tratamentul silențios sau „stânjenirea” este listat ca unul dintre cei patru călăreți ai apocalipsei descriși de dr. John Gottman, un cvartet de trăsături care deseori se descurcă pentru o relație.

Acum, trebuie subliniat că există o diferență între tratamentul tăcerii și partenerul tău spunând că au nevoie de ceva timp pentru a se răcori după o ceartă. Acesta din urmă este perfect valabil dacă își explică intențiile și abordează problema la îndemână odată ce sunt într-un loc mai liniștit. Problema este actul de a bloca complet pe cineva. „Refuză să interacționeze și devin necomunicative și neacceptând nimic”, spune Elisabeth Gordon , MD, psihiatru integrator în sănătate sexuală și terapeut sexual.

 

De ce tratamentul tăcerii este atât de dăunător?


Tratamentul tăcut  este o tactică dură. Când vă aflați în fața tratamentului tăcut, vă puteți simți neputincios, nerespectat, invizibil, frustrat sau supărat - sau puteți trece prin toate aceste emoții și ajunge din păcate la detașarea emoțională sau popular împietrire.

„Mulți oameni se simt neputincioși pentru că noi, ca oameni, suntem în mod inerent creaturi sociale. Creierele noastre sunt structurate pentru a recunoaște incluziunile sociale, deoarece acestea semnalează siguranța și capacitatea de a continua ”, explică Gordon. De fapt, partea creierului care percepe conexiunea socială percepe și durerea și amenințarea . Nu este de mirare, deci, că a fi blocat de o persoană dragă ne doare atât de mult și ne face să dorim să ne reconectăm pentru a ne putea simți din nou în siguranță. Uneori însă poate exista concomitent și dorința de autoprotecție față de sentimentele produse de conflict.

De asemenea, tratamentul silențios „nu creează o situație în care puteți discuta și rezolva problema care l-a început”, spune Gordon. Și orice lipsă de comunicare nu este niciodată pozitivă, deoarece este esențial în fiecare relație să îți poți exprima în mod deschis și sincer sentimentele.

Și mai rău, atunci când este dus la extrem, tratamentul tăcerii poate deveni o modalitate de a încerca să manipuleze și să se controleze unul pe celalalt. Așadar, fiți atenți și observați dacă partenerul dvs. are tendința de a face acest lucru mai rar, face acest lucru mai regulat, dar este deschis să vorbească (poate după câteva ore sau o zi) sau dacă credeți că devine abuz emoțional.

 

Cum să răspunzi la tratamentul tăcut: ce să spui și cum să-l spui


Cel mai bun lucru de făcut atunci când persoana iubită nu comunică (și poate că îți va oferi privirea morții) este să nu intensifici lucrurile, spune Harrison. „Nu o lua personal. Fii calm și răbdător. Nu răspundeți cu furie, nu fiți patronat (de sus) sau condescendent (disprețuitor) și nu vă rugați partenerul să răspundă ”, sfătuiește ea.

Ceea ce puteți face ca să răspundeți adecvat la tăcerea lor. „Comunicați despre tratamentul tăcerii, declarând ceea ce observați utilizând declarațiile „eu ”, spune Gordon. De exemplu, „observ că închizi și nu-mi răspunzi”. Apoi folosiți mai multe declarații „eu” (pentru că acestea nu dau vina pe cealaltă persoană) pentru a explica cum vă face să vă simțiți tăcerea. Urmăriți acest lucru explicând puțin cum acest lucru face mai dificilă soluționarea problemei de bază.

Odată ce ați expus toate acestea, Gordon propune câteva alternative, cum ar fi o perioadă de calmare, deoarece emoțiile pot fi mari acum. Ai putea spune ceva de genul: „Dacă ești prea supărat pentru a vorbi acum, bine, să nu vorbim. Dar să stabilim un timp pentru a vorbi de asta mai târziu ”.

Când vorbești despre asta, Gordon recomandă să dai cuvântul partenerului tău. „Așteptați până când vor termina de vorbit; asta le oferă spațiu pentru a discuta despre ceea ce îi deranjează ”, explică ea. Când a venit timpul, mulțumiți-le mai întâi pentru că au vorbit și nu s-au mai angajat într-o reacție nefastă sau toxică. Dacă sunt supărați din cauza a ceea ce ați făcut, luați în considerare scuze, ceea ce vă poate ajuta să remediați situația. „Apoi, încercați să purtați o discuție atât asupra rezolvării problemei, cât și, atunci sau mai târziu, despre cum să nu ajungeți din nou în acea situație”, spune Gordon.

Cum să încheiem definitiv tratamentul tăcerii


Dacă tratamentul tăcerii este o reacție destul de obișnuită din partea partenerului dvs., adresați-vă acestei probleme în timpul acestei conversații inițiale. „Vorbește despre cum ai prefera dacă nu ai folosi acest lucru, cu accent pe motivul pentru care dăunează, cum te simți și cum nu ajută la rezolvarea situației”, recomandă dr Gordon.

Aducerea acestuia în discuție acum poate ajuta la prevenirea utilizării tratamentului tăcerii - sau la remedierea acestuia mai rapid - în viitor. Dacă soțul dvs. începe să construiască un zid între voi doi, reamintiți-le conversația pe care ați avut-o.

„Îți amintești că s-a întâmplat asta și despre ce am vorbit?” Amintiți-vă cum, împreună, ați lucrat la această problemă și ați obținut o formă de rezolvare și succes, spune Gordon. „Acest lucru ajută la abordarea comportamentului, nu a situației imediate la îndemână”, adaugă ea. Și acest lucru este important pentru a elimina pe cât posibil obstacolele în calea comunicării.

Unii ar putea argumenta că și aceasta e o formă, anormală, de comunicare, dar eu susțin că este doar o modalitate nocivă de manipulare (da, există și modalități favorabile conviețuirii) care mai mult strică decât să ajute la rezolvare sau măcar o poziționare corespunzătoare.

Pe scurt, nu ajută și nu corectează nimic.

Pentru o abordare mai ușoară, creați un cuvânt cod care vă aduce în minte momentul în care ați lucrat ceva împreună sau care vă face să râdeți amândoi, spune Gordon. De fiecare dată când partenerul dvs. folosește tratamentul tăcerii, spuneți acel cuvânt sau expresie. Poate ajuta la risipirea unor tensiuni și la eliminarea problemei din fașă

Desigur, toate acestea sunt mai ușoare atunci când puteți comunica amândoi fără a acuza și a judeca. Deci, lucrați și la acest lucru, dacă aveți nevoie.

În cele din urmă, dacă încercările dvs. de a rezolva tratamentul tăcerii nu vă ajută, luați în considerare terapia de cuplu. „Ar putea fi un comportament învățat”, spune Gordon. „Partenerul dvs. poate nu cunoaște alte modalități de angajare și rezolvare a conflictelor.” Un profesionist vă poate ajuta. Și dacă tratamentul tăcerii face parte dintr-un model manipulativ, căutați ajutor profesional pentru dvs., astfel încât să puteți rămâne în siguranță.

 



Și amintiți-vă că în cuplu oamenii se învață și se influiențează reciproc. Cititi aici!


sâmbătă, 13 martie 2021

Ce fac BINE cuplurile care rezistă cu BINE prin încercări grele?

Cuplurile care trec prin vremuri dificile împărtășesc aceste 8 trăsături comune


Este ușor pentru cupluri să se înțeleagă unul cu celălalt atunci când lucrurile merg bine. Dar în perioadele dificile, menținerea armoniei devine mult mai dificilă pentru multe cupluri. Acele perioade de stres testează puterea relației tale.

„Trăim o perioadă fără precedent, așa că există puține date legate de pandemie care se referă la asta în sine”, spune Ethan Kross , Ph.D., profesor și fondator al Emotion & Self-Control Lab de la Universitatea din Michigan și autorul cărții Chatter: The Voices in Our Head, Why It Matters și How to Harness It . "Dar putem face cele mai bune presupuneri pe baza a ceea ce au arătat cercetările despre ceea ce tinde să ajute cuplurile să prospere".

Psihologii spun că evenimentele stresante sau chiar crizele - cum ar fi pierderea locului de muncă, decesul în familie sau problema dificilă a părinților - nu sunt de natură să rupă singure parteneriate puternice. Cuplurile pot trece prin momente dificile cu relațiile intacte, dar ajută dacă sunt flexibile, empatice și orientate spre echipă, spune psihologul clinic Carla Manly , dr., Autorul Date Smart .

Adezivul care leagă cuplurile chiar și în vremuri de ceartă, de fapt, nu este atât de misterios. Deși experții în relații ar putea folosi termeni diferiți pentru ei sau îi pot grupa în moduri diferite, ei au identificat calități destul de consistente în rândul cuplurilor rezistente . Iată ce tind să aibă în comun cuplurile capabile să reziste luptelor împreună și cum să consolidați acele calități în propria relație.

 

1. Se acceptă reciproc


Cercetările sugerează că cel mai important ingredient în susținerea unei relații pe termen lung este accesibilitatea emoțională sau disponibilitatea, spune Brent Sweitzer , consilier profesionist licențiat din Cumming, Georgia. Acesta poate apărea în multe feluri, spune el, dar este răspunsul la întrebarea: „Vei fi acolo pentru mine când voi avea nevoie de tine?

Cu alte cuvinte , cuplurile capabile să reziste momentelor dificile împreună tind să aibă stabilită siguranța emoțională, spune Jennifer VanBoxel , terapeut în căsătorie și familie și cercetător și instructor în traume la Universitatea de Stat din Michigan.

„Poate fi foarte greu de realizat, mai ales atunci când cuplurile se luptă”, spune VanBoxel. „Dar, cu acel sentiment de siguranță și securitate, oamenii simt că pot fi exact cine sunt în acest moment și totuși pot fi acceptați și înțeleși”.

Libertatea de a fi complet al tău nu înseamnă însă că partenerul tău trebuie să accepte maltratarea. Cuplurile care sunt accesibile din punct de vedere emoțional unii cu alții dau în mod firesc prioritate celuilalt pentru a face pe cealaltă persoană să se simtă în siguranță, ceea ce necesită respect, precum și acceptare din partea amândurora.

„Nu te poți simți în siguranță cu cineva dacă nu simți că te prețuiesc ca persoană”, spune VanBoxel.

 

"Mă simt important pentru că tu ești important pentru mine"


 

2. Se cunosc pe ei înșiși


Modul în care oamenii reacționează la stres diferă foarte mult și are mult de-a face cu creșterea și maturitatea lor, spune Laura Petiford, terapeut în căsătorie și familie în Fairfield, Connecticut. Unii oameni ar putea să țipe când sunt supărați, de exemplu, sau tind să fugă și să-și evite partenerul în perioadele stresante.

„Dacă persoana pe care o iubești este îndepărtată, aceasta poate provoca un fel de panică - aceeași panică pe care o simte un copil atunci când caută și nu găsește mama, tatăl sau îngrijitorul nicăieri”, spune Ben Fineman, terapeut în căsătorie și familie din Los Angeles. .

Prin urmare, abilitatea de a vă gestiona propriile emoții este extrem de importantă, spune Kross.

 

Abilitatea de a vă gestiona propriile emoții este extrem de importantă


 

„Știm că atunci când oamenii au probleme în gestionarea sentimentelor negative sau a vorbelor, efectele mâniei revărsate pot afecta negativ relațiile”, spune el.

Nu există o singură modalitate de a reacționa la stres, dar conștientizarea tendințelor noastre poate ajuta la prevenirea escaladării problemelor conjugale. Odată ce oamenii își recunosc tiparele, pot crea interacțiuni mai sănătoase, spune Fineman.

Și atunci când cuplurile au o anumită conștientizare cu privire la tiparele comportamentale ale partenerilor lor, le poate ajuta să fie și mai pline de compasiune unul față de celălalt, spune VanBoxel. De exemplu, mai degrabă decât să arunce în aer un partener pentru că a luat avânt în timpul unui conflict, aceștia pot să se regrupeze fără a evita problema, spunând ceva de genul: „Știu că ai nevoie de ceva timp pentru a te răcori, și este bine, vorbim despre asta mâine sau poimâine”.

 

3. Se apreciază reciproc


Aprecierea și afecțiunea sunt pe primul loc în rândul cuplurilor puternice și sănătoase, potrivit Strong Families Around the World: Strengths Based Research and Perspectives , o publicație bazată pe cercetarea a 30.000 de familii din 18 țări de John DeFrain, Ph.D., și Sylvia Asay, dr.

Este posibil ca persoanele aflate în căsătorii sănătoase și pe termen lung să pună în practică sfatul  magic al cercetătorului căsătoriei psihologul John Gottman, spune Petiford. Ceea ce au descoperit cercetătorii Institutului Gottman în decenii de studiu a relațiilor de succes este că cuplurile fericite tind să aibă cinci interacțiuni pozitive pentru fiecare interacțiune negativă, un raport de 1:5.

 

Cuplurile fericite tind să aibă CINCI interacțiuni pozitive pentru FIECARE interacțiune negativă (1:5)


 

Pentru ca aprecierea să aibă un impact real asupra unei căsătorii, trebuie să fie profundă și autentică. Este diferența dintre a spune „Vă mulțumim că ați scos coșul de gunoi” și „recunosc că avem dificultăți acum, dar văd că încercați”, notează VanBoxel. Aceasta din urmă, spune ea, ar conta probabil mai mult decât o apreciere demonstrativă, teatrală sau superficială.

Cu alte cuvinte, cuplurile capabile să reziste vremurilor grele tind să fie conștiente în a vedea și de a arăta binele în partenerul lor, spune Wyatt Fisher , un psiholog autorizat specializat în consiliere în căsătorie în Boulder, Colorado.

„Cuplurile care oferă aprecieri regulate își umplu rezervorul de dragoste, astfel încât relația lor să poată ftrece cu bine de vremurile dificile”, spune el.

4. Comunică compasional și corect


Kurt Smith este un terapeut în căsătorie și familie, specializat în tratarea comportamentului bărbaților. El spune că unul dintre lucrurile care îi surprinde cel mai mult pe bărbații pe care îi vede în practica sa este cât de important este să te conectezi la nivel emoțional cu partenera lor.

Bărbații se ocupă cu remedierea lucrurilor, dar uneori nu poți sau nici nu i se cere a rezolva problema, ci trebuie doar să fie prezent emoțional pentru parteneră”, spune Smith. „Un obicei înrudit este capacitatea sau incapacitatea majorității bărbaților de a empatiza. Foarte puține cupluri știu cum să facă asta bine, dar toate cuplurile pot învăța. ”

Cuplurile capabile să rezolve conflictele într-un mod sănătos știu că există o diferență între a avea furie și a acționa în furie, spune Deborah Krevalin, consilier autorizat în sănătate mintală în West Hartford, Connecticut. Când mânia este tratată în mod corespunzător, aceasta poate apropia cuplurile, spune ea.

Oamenii care supraviețuiesc vremurilor grele în cuplu tind să-și ofere reciproc avantajul îndoielii că celălalt partener a avut intenții rele atunci când au spus sau au făcut ceva.

Se opresc și întreabă: „Hei, chiar ai vrut să spui asta?” când ceva se simte agresiv sau omul se simte rănit sau ar putea să fi înțeles greșit. Acest lucru poate fi mai dificil decât pare, deoarece evaluarea amenințărilor este ceva ce creierul nostru face în mod natural automat, și nu rațional.

    CItește si "Ce să faci când partenerul te tratează cu spatele"

„Este greu de implementat dacă nu te simți în siguranță emoțională”, adaugă VanBoxel. „Dacă nu simți că te vor auzi sau te vor înțelege sau accepta, acest lucru se va perpetua într-un ciclu de interacțiuni mai înfricoșătoare, cum ar fi evitarea sau blamarea.

Ceea ce ne ajută cu adevărat este validarea reciprocă și nu cred că s-a vorbit suficient despre asta ”.

Când cuplurile comunică, împărtășind experiența lor personală, ceea ce simt (trebuie inteligență emoțională) mai degrabă decât judecățile reciproce, sunt mai capabili să navigheze în momente dificile, spune Fineman . De asemenea, este util să reevaluați obiceiurile negative, cum ar fi să deveniți defensivi și să vă blocați sau să refuzați să vorbiți, atunci când vă certați cu partenerul.

Cel mai important: să poți păstra imaginea de ansamblu a relației tale.



„Ne certăm cu toții, dar provocarea constă în a face aceste argumente mai constructive”, spune Kross. „Este util să ne reamintim reciproc:Știu că ne certăm chiar acum, dar te iubesc ”.

Cum reacționează cuplurile și la știrile pozitive, potrivit unui studiu realizat în 2006 pe aproape 80 de cupluri matrimoniale. Când oamenii au răspuns pozitiv la știrile pozitive împărtășite de partenerii lor, a fost un factor predictiv pentru satisfacția relației atunci când cercetătorii le-au urmărit câteva luni mai târziu, comparând modul în care partenerii au reacționat la știrile negative. Cuplurile în care partenerii împărtășesc triumfuri în moduri autentice par utile în construirea resurselor relației, au scris autorii.

5. Lucrează la probleme în colaborare


Unele studii au remarcat faptul că dorința de a se „sacrifica” merge mână în mână cu căsătoriile de lungă durată. Există, de asemenea, cercetări care sugerează, totuși, că modul în care oamenii simt despre sacrificiile pe care le-au făcut ar putea fi mai semnificativ, a concluzionat un studiu din 2015 . Terapeuții paterni intervievați pentru această poveste nu erau fani ai termenului în general, subliniind că o persoană ar putea tinde să se sacrifice mai des când este sănătoasă.

„Ar putea fi doar semantică, dar„ sacrificiul ” se interpretează astfel:  modul în care oamenii vor suporta abuzul sau vor sacrifica ceva care contează pentru ei”, de dragul păstrării intacte a relației, spune VanBoxel.

Compromisul ” , de asemenea, deși termenul este în general considerat pozitiv, poate crea un element nesănătos, punctaj dinamic în relație. Cuplurile abile în rezolvarea problemelor într-un mod care se simte echitabil sunt capabile să se asculte reciproc și încearcă cu adevărat să înțeleagă de unde vine emotia la cealaltă persoană.

Având această înțelegere, este mai ușor să colaborați pentru a găsi o soluție care să funcționeze pentru ambii oameni, mai degrabă decât o soluție pe care o persoană o agreează dar cealaltă o detestă.

„Este important să ne gândim:„ Să găsim ceva care să ne ridice pe amândoi ”, spune VanBoxel.

Înfruntând problemele împreună ca „noi”, se simte mai puternic, Manly adaugă: Un cuplu orientat spre echipă nu se aruncă să câștige ”pe cheltuiala celeilalte persoane”.

6. Sunt angajați în relație și se pun reciproc pe primul loc


Cercetătorii au subliniat de zeci de ani că angajamentul este un factor cheie în longevitatea cuplurilor. Este de înțeles, că te simți sigur că relația ta nu se va destrăma la primul semn de conflict elimină unele anxietăți pe care le pot simți cuplurile atunci când se confruntă cu probleme. 

Dar un angajament profund unul față de celălalt nu ar trebui să scadă pe parcurs când cuplurile devin părinți. Cu cât este mai sigur cuplul, cu atât mai mult îi vor susține pe copii, spune VanBoxel.

„Credem că trebuie să sacrificăm atât de mult pentru copiii noștri, dar le spun cuplurilor că unul dintre cele mai mari cadouri pe care le puteți oferi copiilor este o relație bună cu partenerul dvs., pentru că asta modelați pentru ei”, spune Sweitzer. „Copiii nu vor face ceea ce spui tu, vor face ceea ce faci tu.

7. Împărtășesc valorile de bază


Studiile susțin vechea zicală conform căreia „Cuplurile care se roagă împreună rămân împreună”. Dar este util să se ia în considerare motivele care stau la baza acestui fapt, mai degrabă decât să simplifice prea mult rezultatele studiului, pentru a presupune că cuplurile care împărtășesc credințele religioase sunt mai puternice decât cuplurile care nu.

„Trebuie să existe un angajament comun pentru o valoare de o importanță capitală ”, spune Petiford. Acest lucru se poate manifesta prin credința religioasă, dar poate fi, de asemenea, că ambii oameni apreciază un grad ridicat de independență sau un angajament față de familie sau o dedicație pentru arte. 

„Faptul că doi oameni se roagă împreună reflectă probabil că au făcut munca de a reconcilia sensul propriei existențe, o sarcină importantă a dezvoltării umane”, continuă ea.

Împărtășirea aprecierii față de natură sau serviciile oferite celorlalți prin voluntariat, de exemplu, poate fi la fel de semnificativă, Petiford adaugă: „Pentru un cuplu care împărtășește o profundă iubire a naturii, petrecerea timpului de drumeții împreună ar putea să-i sprijine în momente dificile”.

 

8. Știu că este în regulă chiar dacă lucrurile nu sunt în regulă


Cuplurile capabile să treacă chiar și după momente deosebit de dificile au încredere că lucrurile se vor îmbunătăți.

„Relațiile au un flux și reflux”, spune Jessica Small , terapeut în căsătorie și familie și consilier premarital în Denver. Este greu, dar încearcă să nu te blochezi într-o buclă descendentă și să-ți pierzi speranța, spune ea.

„Nicio relație nu înseamnă doar zâmbete”, spune Fineman. „Uneori oamenii se simt îndepărtați unul de altul. Problema nu se află în urcușurile și coborâșurile naturale ale vieții cu un partener, ci atunci când nu există suficientă siguranță pentru ca lucrurile să fie temporar dificile, fîcându-le permanent dificile, aceasta este problema. ”

Altfel...